trebuie că e timpul
să scriu o poezie
au trecut deja 24 de ore de la ultima
și simt cum începe să-mi scadă cota
treaba cu poeții on-line
e că trebuie să hrănească leii cu carne
constant – altfel leii te uită
iar când leii te uită ești gata mâncat
iertați-mi accesele de onestitate
dar sunt aici să-mi fac statuie
și nu mă poate opri decât
o foarte fină adiere a vântului
bătând dinspre stepele Siberiene
habar n-am despre ce vorbesc
și totuși o fac cu plexul tare
scriu cu 20 de mâini la 10 calculatoare
câte o poezie pe fiecare
așa că la sfârșitul unei
asemenea sesiuni delirante
am adunat de un volum
oamenii mă citesc apoi
mă sună, mă vor, mă plac
mă publică – drumul spre glorie
e încadrat de prăpăstiile ratării
iar eu merg pe el ca pe sârmă
condus de gândul
că nu mă pricep la nimic altceva
poeziilaprimamână 