e sigur că trebuie să scriu

e sigur că trebuie să scriu
fiindcă nu pot să dorm
ce altceva să facă omul când nu poate dormi
decât să bea sau să scrie
cei mai buni dintre noi
le fac pe ambele simultan
dar iată-mă complăcându-mă
în subtila mea mediocritate
și rezumându-mă doar la scris

a fost o dată ca niciodată
o poveste pe care nu avea cine să o spună
dintre toate poveștile cu povestitori
ea singură, de atâta timp aflată în anticamera lumii,
nu reușea nicicum să-și facă intrarea
mica povestioară se tânguia suratelor ei

– trebuie să fie că n-am teme mari
nu conțin abordări sociale
în mine nu începe și nu se termină lumea
altfel nu-mi explic

– fii liniștită dragă

îi spuneau colegele ei care aveau
și teme mari și abordări sociale

– fii liniștită. la urma urmelor
nici nu e așa frumos să fii spusă

– adică??

se miră mica povestioară

– păi de spus s-o găsi cineva să te spună

se băgă în seamă o poveste grăsană
despre moarte, destin și dragoste oarbă

– dar treaba complicată de-abia apoi începe.
ce te faci dacă te spune prost?

-ce te faci dacă te spune bine dar nu te-nțelege nimeni?

adăugă o nuvelă despre condiția femeii din Anglia
celei de-a doua jumătăți a secolului XIX

– există așa ceva?!

se miră din nou mica povestioară

– ohoho! cum să nu? sunt atâția care sunt fie înapoia
fie înaintea timpului lor, niciodată sincronizați
cu ce se caută. dracu să-i ia! te spune dar te spune degeaba!
îmbătrânești pe raft!

-sau pe internet!

interveni un roman SF publicat în serie, pe un blog
al unui adolescent cu acnee

-O DUMNEZEULE!

exclamară toate în cor scuipându-și în sân

-pe ce?

întrebă mica povestioară, în continuare mirată

-n-ai auzit de internet?

-nu.

-e locul pierzaniei pentru toate poveștile!

-adică?

-adică te pune cum l-a pus pe ăsta. pe o pagină
sau pe cine știe ce altă năzbâtie din aia pe care mai sunt
alte sute ca tine. mii. milioane. mai mici sau mai mari.
mai bune mai proaste. indiferent. nici nu mai contează.
te pune laolaltă de nu-și mai dă nimeni seama
dacă ești bună sau rea, dacă ai teme mari sau teme mici
dacă meriți să fii citită. dracu să-i ia. și dacă încep să te citească
te citesc pe sărite în timp ce fac alte șapte lucruri în același timp
e tragic. absolut tragic. de nedescris.

romanul SF scris pe blog scăpă o lacrimă

-pe mine m-au citit doar doi oameni până la capăt. doi.
din o mie cinci sute de accesări. și doar 35
au trecut de primul capitol.

mica povestioară privi înspăimântată
ar fi vrut să mai afle lucruri
despre ce se poate întâmpla
când părăsești anticamera
ca să se poată ruga la zeul poveștilor
să ajungă în loc luminat, în loc cu verdeață
dar nu mai apucă decât să tragă
o ultimă gură de aer și chiar când ar fi vrut
să mai întrebe ceva

– Dar…

am apărut eu și am scris-o în această poezie.