titlu

aș fi simțit nevoia
să scriu o bucată de proză
să decartez
un zid de povești
cărămidă cu cărămidă
dar am repetiții la zece
și-nainte de asta
trebuie să ajung și la poștă
așa că va trebui
să scuip scurt o poezie
în praful de pe drum
ca să doară, poate, mai puțin
timpul scurt al acestor vremuri
întunecate

se dedică aceasta
tuturor acelora
care și-au vândut tinerețea
unui ideal

hashtag
o zi ca oricare alta

câteva gânduri despre mine la momentul prezent

pășiți cu atenție
urmele mele merg către soare
iar atitudinea mea Iisusică
în loc să vă sperie
ar trebui să vă dea curaj
să vă inspire carevasăzică
nu voi face vin din apă
și nici nu voi înmulți peștii
mă voi ghiftui în schimb
sub nasurile voastre înfundante
cu vin alb și icre de știucă
fiind mai degarabă
un erou cu chef de ducă
și neputând fi prins la urma urmei
decât, eventual, cu lasoul iubirii
aruncat de o amazoană
cu o singură țâță

încă un dicteu automat după o zi ca oricare alta

putem vorbi puțin
despre copilăria lui Mihai?
țineți minte desigur
când l-a luat de mână o caracatiță
și l-a blestemat să aibă
atâtea gânduri negre câte brațe are ea
și el a spus: de-acord
dar voi avea și cerneală

Mihai s-a născut într-o familie
nici așa nici așa
cu părinți nici așa nici așa
cu dragoste de un fel sau altul
cu certuri și căutări asemenea
am spune despre Mihai
că este o față din mulțime
cum și despre acastă a doua strofă
am spune că seamănă cu premisa
unei reclame pentru un centru
de reintegrare socială sau ceva

știți desigur că Mihai
e fiecare dintre noi
și că fiecare dintre noi
suntem Mihai
și că această strofă
nu e decât o altă încercare eșuată
de a prelungi agonia

dumneavoastră poate n-ați auzit
dar Mihai iubește
nu e sigur de fapt
dar Mihai e om
și trăiește cum poate
crezând pe rând
fiecare vorbă de duh
care i se spune
de către oricine apucă
să-i spună lui Mihai vorbe

cine să fie Mihai
Dumnezeule, această ghicitoare!
Mihai?! Ce-a vrut să spună poetul?
care e sensul poeziei
și de ce suntem toți poeți
de când au apărut rețelele sociale?

iată-ne turnând aberații
peste aberații
peste aberații
ce Dumnezeu vrea să spună această poezie!?
ce Dracu?

cine e Mihai
și mai ales
de ce avem
atâta nevoie de atenție
semnul întrebării

a

doamne dumnezeule mare
viața mea
e o continuă căutare
a telecomenzii
a cheilor de la casă
de la mașină
a portofelului
a cardurilor
a buletinului
a carnetului de conducere
a textelor de la teatru
a pixurilor
a creioanelor
a ascuțitorilor
a radierelor
a parolelor de la mail
facebook și alte servicii on-line
a locurilor de parcare
a cablurilor de la încărcărcătoare
a încărcătoarelor propriu-zise
a liniștii interioare
a locului în care mi-am parcat mașina
cu o seară înainte
a adresei la care trebuie să ajung
a argumentelor potrivite
a echilibrului emoțional
a armoniei în cuplu
a bonurilor de casă de la Mega Image
a stick-ului pe care am pus
chestiile alea care trebuiau printate
a restului primit la Calif
cu care urma să iau roșii și ceapă
de la bătrâna din colț
a mâncatului sănătos
a felului în care se poate slăbi
oricum numai să nu trebuiască să fac sport
a rostului pentru care fac teatru
și orice lucru mai fac
a unei fericiri esențiale
aparținând începuturilor mele în lume
a felului prin care
oamenii să nu mi se mai pară inutili și stupizi
a unei tăceri în care
să nu mai trebuiască să mint cu fiecare silabă
a locului în care am rămas ieri
în cartea pe care mă chinui s-o termin
de o săptămână și jumătate
a motivului pentru care scriu
poezia asta ordinară
care e mai mult listă și mai puțin poezie
a provenienței gândului
că o să mor repede, omorât de femei
sau de o femeie – tot una

a
a
a
a

regatul meu
pentru o pauză
oricât de scurtă
dar pauză

aș fi vrut să scriu o poezie despre impostură dar n-am avut curaj

o dată l-am văzut
pe Paul Giamatti
la Budapesta dar
nu sunt sigur că era el
oamenii au două mâini
și două picioare dar
sunt trupuri cu
două mâini și două picioare
care nu sunt oameni
tensiunea oculară mare
vrea să spună
că mă uit la viață atâta
încât mi-au obosit ochii
mai bine n-ai mai fi
dacă ești cumsecade
fiindcă ești fie laș
fie complet idiot
voi învinge – nu chiar
cu orice preț dar o voi face
și (mai ales) în termenii mei
chiar și numai pentru că
o dată l-am văzut
pe Paul Giamatti
la Budapesta dar
nu sunt sigur că era el

cu creierul nostru (marți 13)

cu creierul nostru
o dată chiar am încercat
să apăs soarele pe cap
ca să nu răsară
sunt un ucigaș de piesaje
cu creierul nostru
cine știa și de ce nu mi-a spus
că dacă încep să-mi trag
insula cu frânghii înfășurate pe umeri
voi obosi devreme și iremediabil
cu creierul nostru
o dată chiar am visat
că pe sinapsele mele
cineva conduce cu viteză un DeLorean
în încercarea de-a ajunge
înapoi în locul în care
sinapsele vor fi mirosit din nou a fericire
cu creierul nostru
de unde părerile de rău
și până unde.
a fost marți 13 – niciun pic de ghinion
la fereastră – atâta doar
c-am avut un pic de reflux
gastroesofagian