dicteu matinal (2016 pop)

e limpede
ca lumina zilei
ea iubește cu frică
dar iubește mai tare
el e complet depășit
de situație
dragostea lor
se consumă în liniște
și-n boabe de rouă
a fost o vreme
când ea spera la mai bine
el n-a avut timp
pentru așa ceva
ea nu mai speră nimic
trăiește puțin întristată
de lume
el speră la tot
dar își simte căderea
atât de frumoși
dar atât de frumoși
sunt ei împreună
încât dacă-i vezi
trosnește sufletul-n tine
ca o creangă uscată
călcată-n picioare
de un Dumnezeu surd
la durerile lumii
strângerea lor în brațe
e aproape stâlcire
și buzele ei aproape prăbușite
– victime colaterale
ale unei iubiri violente
n-ai ce să-nțelegi
din această poemă
dacă niciodată
dar niciodată
n-ai simțit cum te-ai putea topi
în asfalt
cum te-ai putea
rupe de la mijloc în două
doar ca să ai
ceva ce știi că nu poți avea niciodată
o dată de mult
am iubit în același fel
dureros și nedrept
mi-a trecut între timp
am ales spinosul drum al devenirii
martori ai trecutului
mi-au rămas doar cearcănele adânci
o dată am băut două luni în șir
pentru o femeie
și eram mândru de dragostea mea
acum beau rar
și trăiesc cum se cuvine.

între timp
am cumpărat normalitate
la suprapreț.

terminați cu prostiile

nimeni
nu se gândește seara
când pune capul
pe pernă
că e cel mai bun
încetați cu tâmpeniile
sau dacă cineva o face
sigur nu este
și cu asta basta

asta nu mă-mpiedică totuși
să-mi reamintesc în mod constant
că am dreptul la geniu
așa cum au toți cei 
care s-au născut ca și mine
pe pământul acesta
în firea acestor lucruri

am dreptul la TOT, acum
în mod absolut și iremediabil:
dragoste, sens, fericire,
succes, împlinire spirituală,
vilă la țară în loc liniștit
cu pomi și piscină,
mașină mare cu tracțiune
pe spate, femeie frumoasă,
revelații emoționale,
căutări sufletești,
dragostea și aprecierea
semenilor, beri reci în frigider,
vulnerabilități creatoare,
șansa la empatie,
etc. etc. etc.

mi se cuvine TOT
pentru că m-am născut,trăiesc
și lucrez întru devenirea-mi
– nu poate să-mi ceară
socoteală nici măcar Dumnezeu

viața adevărată
viața esențială
viața cosmică dacă vreți
este,
în limita
unui bun simț ancestral
care trebuie că
ne stăpânește pe toți
dar de care puțini ascultăm
(oare Acesta să fie
de fapt elementul divin?)
viața este, deci,
în limitele bunului simț ancestral,
– amorală

terminați
cu prostiile.

aberație pertinentă

sunt aproape obez
și aproape nesupus
mai am uite atâtica
până să fiu un om liber
am un pedometru microscopic
pe care-l pornesc
de fiecare dată
când o iau la pas
prin mine însumi
10756
într-o jumătate de zi
și tot mai am o grămadă
până să-mi dau de capăt

mâine voi renunța la frică
îmi voi îmbrățișa renunțarea
și imediat ce-mi termin
de mângâiat îmbrățișarea
voi dormi alături de mângâierea mea
pe un pat de pedale de bicicletă

viața e ca un selfie-stick:
variabilă ca lungime
———
poza-mi-aș circumvoluțiunile

kankan

despre
renunțarea la mit
am mai scris
într-un rând
și-ntr-un
gând totodată
tot o dată
de mult – când
mă bântuia ideea
c-aș putea vreodată
să fiu exact
ceea ce sunt
fără pretenții
și mai ales
fără inhibiții
între timp
mi-a trecut
și m-am apucat
conștiincios
să-mi fac și eu
ca toată lumea
statuie.

dikteul zilei

doar ce-am încercat
să scriu
o poezie cu rimă

începea așa:
„dac-ai ști, oh vai, dac-ai ști
că dorul de tine mă taie fâșii”

plănuiam s-o sfârșesc
astfel:
„carpe diem
homo sapiens
carpe diem”

azi am mai încercat
după cum urmează:
„prietenii mei
ah prietenii mei
pe care nu-i am
și nu-i merit
prietenii mei
emoționalii mei
prieteni
problematicii de ei
oamenii de ei
atât de plăpânzi
atât de îndurerați
atât de impasibili
în fața trecerii
timpului cosmic
prietenilor mei
de pretutindeni
le doresc
din toate părțile:
sens.”

care va să zică
poezille mele
sunt toate
rezultate ale
momentelor mele
și pe măsură ce
mi se regenerează
prezentul
le reneg la rându-mi
cum și ele
mă reneagă pe mine

sunt, deci,
poetul unei secunde
scriitorul unei treceri
autorul unei
subtile deveniri
a aerului dimprejur

n-am –
nu am
pretenția eternității
deși, ca și Napoleon,
visez la răstimpuri
să fac istorie
să fiu.
să fiu istorie.